bochin  /-ìn/  bo|chin  [CO]

  1. s.m. bocje piçule o tignude in maniere galandinecun chel bochin ridint / ur fâs un compliment (Pieri Çorut, La mari contente); e, co cjacare o rît cun chel bochin, / e à ciartis smorfiutis che inamore (Pieri Mation, Pedoli rifat)
    Cfr. bocje
  2. s.m. toc de pipe che si ten in bocje
    1. sorte di canele di materiâl dûr li che si impire un spagnolet
  3. s.m. [TS] mus. part di un strument musicâl a flât che si ten a contat de bocje
  4. s.m. part finâl de butilie
    Sin. pipul