bevarum  /-ùm/  be|va|rum  [CO]

  1. s.m. robe di bevi, in gjenar no buineostariis che a fasin afârs cu la pulie, cul vin di baston e cun ducj i bevarums, cun ducj i slapagns di ultime cualitât (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); Tilde e rivà dal cjamp propit intal moment che il siôr al supave la sô cjicare di vuardi, fasint muse di agrât al bevarum che lu stomeave (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Cfr. bevaron