betule /bè-/ be|tu|le [CO]
-
s.f.
ostarie, ambient li che si da di bevi vin, in câs ancje cun cusine, pal solit di bas nivel:
bati la briscule tal cjanton de betule di Florean Baduscli (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
al passave dutis lis betulis e cuant che al jere strac si fermave e al tacave a fevelonâ di bessôl (Pieri Menis, Agnul Baraçut)
Sin. ostarie , zarde