beniamin  /-ìn/  be|ni|a|min  [CO]

  1. s.m. cui che si vuelii plui ben, che si à miôr di altrisdone Pine e jere une testarde come i bûs cjargnei e Carlin, il so beniamin, chel che par lui e varès dade la anime al diaul, al jere come jê, tâl e cuâl (Pieri Menis, Chei di Muraie); si visave di Nando, il beniamin de mestre Mulzine che se e veve di fâ un esempli e diseve: "Cjalaitlu lui!" ; e va la seconde fie e i domande: "Ce vûl dî, papà, ce âstu, ce no âstu?" "Vami fûr di chi!" E va la tierce che e jere la sô beniamine e e dîs: "Jo no voi vie; culì tu âs di confidâmi ce che tu âs!" (Andreina Nicoloso Ciceri, I trê cjadreons - Racconti popolari friulani I)
    Sin. favorît , preferît