beniamin 
          /-ìn/ 
      be|ni|a|min 
      [CO]
      
        
        - 
s.m.
cui che si vuelii plui ben, che si à miôr di altris: 
done Pine e jere une testarde come i bûs cjargnei e Carlin, il so beniamin, chel che par lui e varès dade la anime al diaul, al jere come jê, tâl e cuâl (Pieri Menis, Chei di Muraie); 
si visave di Nando, il beniamin de mestre Mulzine che se e veve di fâ un esempli e diseve: "Cjalaitlu lui!" (Alan Brusini, Par stradis lungjis); 
e va la seconde fie e i domande: "Ce vûl dî, papà, ce âstu, ce no âstu?" "Vami fûr di chi!" E va la tierce che e jere la sô beniamine e e dîs: "Jo no voi vie; culì tu âs di confidâmi ce che tu âs!" (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, I trê cjadreons - Racconti popolari friulani I)
Sin. favorît
, preferît