bavâ  ba|vâ  [CO]

  1. v.intr. fâ vignî fûr salive de bocjeal jere poiât cuintri dal mûr, il militâr [cjoc], e nol rivave a tignîsi dret. Al trabascjave sù e al bavave su la pistagne (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. sbavâ , sbavacjâ , butâ la bave
  2. v.intr. (ancje fig.) produsi salive par vie de gole o dal desideri o ancje vê une vore di voiechei frutats a vevin scomençât a bavâ daûr dal pinsîr des cjariesis (Cristina Noacco, Faliscjis)