bareton /-òn/ ba|re|ton [BF]
- s.m. (incr.) barete grande, viôt barete
- s.m. milit. sorte di colbac une vore alt, doprât di cierts cuarps militârs: i baretons di grenadîr (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
- s.m. sorte di cjapiel cence ale ma cun parsore un cuadrât e in câs un cordon cuntune pinie, doprât pal plui di judiçs, avocats, professôrs