bardelon /-òn/ bar|de|lon [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à facilitât a fevelâ e a tignî sù lis sôs resons:
i talians a son plui pronts, plui sveâts e ancje plui lichignots e bardelons [dai furlans] (Josef Marchet, Scuele e lenghe)
Cfr. cjacaron , tabaiot