bardele  /-dè-/  bar|de|le  [CO]

  1. s.f. facilitât di fevelâ e di sostignî lis propriis resonsal cjacare cuntune bardele che e incjante e no si pense a nuie altri! (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi); al veve une bardele! / Il public lu scoltave e al steve li / cul cuel tirât e fer come un salam (Emilio Nardini, Par vivi)
    Sin. batule