baldance /-àn-/ bal|dan|ce [CO]
-
s.f.
ande di cui che al mostre di no vê pôre, di jessi une vore sigûr e braurôs, ancje mancjant di rispiet a chei altris:
"O vês cjapade tante baldance par un pâr di siôrs che us protezin… e us pâr dut lecit!" (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans);
sport, compagnie, bai, studi, / pinsîrs sgardufâts, pas lizêrs / in corse incuintri a mil destins / cun sfide e baldance (Maria Gioitti del Monaco, Zovintût)
Sin. braùre