baguline  /-ì-/  ba|gu|li|ne  [CO]

  1. s.f. baston di spassizâ, avonde sutîl e elegantil cont al passave par strade, cul cjan e la baguline, e al cjalave la int (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); a jerin in compagnie di un siôr cu la pavee tal golet de cjamese, i guants e la baguline (Alan Brusini, Par stradis lungjis)