asêt  a|sêt  [AF]

  1. s.m. licuit otignût de fermentazion di alcolics, massime vin, doprât par cuinçâ o conservâ, o ancje tant che sostance acide no dome pe alimentazion:  lis patatis bulidis, cuinçadis cjaldis cul vueli, sâl e asêt, a cjapin sù un savôr speciâl cu lis fueis frescjis o cui cjâfs di chest ai salvadi (Giorgio Pascoli, Il Litum: jerbis salvadiis te cusine); [i cjaldîrs] a tornavin lusints tant che a pene screâts, e pe vile si sparniçave l'odôr dal asêt metût te farine di polente par lustrâju (Lucio Perès, Vilie di fieste)
    Var. 'sêt
  2. s.m. (iperb.) vin une vore garp:  mi àn vierte une butilie di vin: al jere tant trist, ma tant trist che lu ai parât jù sudant frêt. Asêt, tal zuri, asêt (Antoni Beline, Pre Pitin)
  3. s.m. (fig.) critiche o capacitât di critiche garbe:  e ven fûr ogni volte une «predicje dal muini» curte, sclete, cuinçade cun sâl e pevar e asêt (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); [pre Checo] al à doprade la storie di un continui, par se e par chei altris, par dret e par ledrôs, magari cualchi volte… tocjantle tal asêt (Gian Carlo Menis, Pre Checo e la storie)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • a cuinçâ la salate al vûl un mat a meti il vueli e un savi l'asêt
  • cul bon vin si fâs bon asêt
  • dal bon vin al ven bon asêt
  • e tire plui moscjis une gote di mîl che no un barîl di asêt
  • lis moscjis si lis cjape plui prest cu la mîl che no cul asêt
  • no si cjape lis moscjis cul asêt
  • par cuinçâ ben il lidric al vûl: pal vueli un avâr, pal asêt un moderât e a messedâlu un mat
  • si cjape plui moscjis cuntune tace di mil, che no cuntune bote di asêt
  • un mat a meti il vueli, un savi a meti l'asêt
  • une pissade cence pêt e je come la salate cence asêt
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl