armelin1
/-ìn/
ar|me|lin
[CO]
-
s.m.
pome dal armelinâr, dal arbul Prunus armeniaca:
un miluç, doi armelins, cinc freulis, une banane (Guglielmo Pitzalis, Mangje san 2)
-
ancje in comparazions, par dî de alternance tra un colôr plui clâr e un plui vîf, come che al pues sucedi te scusse dal armelin tra un colôr che al tire plui sul naranç e un plui sul ros:
la biele, che al Lusinç fâs lu splendôr / de nêf plui blancje, e plui dal armelin, / cun chei colôrs, cu parin lat, e vin / farà prest sacrifici al dio di amôr (Ermes di Colorêt, I, 33);
chê musute / tarondute / del colôr del armelin; / chel pidin, chê vite snele, / e chê biele… Chê Isabele / je une stele, / e je un flôr di paradîs, (Pieri Çorut, Chê Isabele)
Cfr. miluç