ariete  /-ète/  a|ri|e|te  [BF]

  1. s.f. (dimin.) aiar lizêrje clare la montagne, / je frescje la campagne, / ancje la basse è nete, / e spire une ariete … / infin l'è un timp beât (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1848)
    Cfr. arie1
  2. s.f. [CO, TS] mus. composizion melodiche curte e lizereil to ingusît poete / siolzi porà la ariete / su la ale del Be mi (Toni Broili, I trucs furlans 1847)
    Cfr. arie1