ariete /-ète/ a|ri|e|te [BF]
-
s.f.
(dimin.)
aiar lizêr:
je clare la montagne, / je frescje la campagne, / ancje la basse è nete, / e spire une ariete … / infin l'è un timp beât (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1848)
Cfr. arie1 -
s.f.
[CO, TS]
mus.
composizion melodiche curte e lizere:
il to ingusît poete / siolzi porà la ariete / su la ale del Be mi (Toni Broili, I trucs furlans 1847)
Cfr. arie1