arborade /-rà-/ ar|bo|ra|de [CO]
-
s.f.
rie di arbui plantâts o teren cun arbui plantâts:
là sù e jere la sô bressane dute vierte al cîl e cence arboradis intor (Maria Forte, Cjase di Dalban);
lis sgjavis verdis a suazavin i cjamps riâts dal vuardi, lis arboradis dai pôi cu lis fueutis tenaris a tremavin tal vint, lis boschetis di arbui di agacie a mostravin lis ramis spinosis (Franca Mainardis, Grivôr)
Cfr. plante