arbitri1 
          /à-/ 
      ar|bi|tri 
      [CO]
      
        
        - 
s.m.
cui che di une posizion di imparzialitât al cîr di dâ une soluzion a un confront, a un contrast jenfri dôs o plui parts: 
o vin alçade ducj la man par acetâ la mozion di Moret e Lamuela al è deventât l'arbitri de Comission pe grafie furlane. Sielzût ae unanimitât (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Sin. judiç
 
        
        - 
s.m.
intal sport, cui che al fâs rispietâ il regolament di une competizion: 
il contat al somee inte aree di rigôr ma daûr de verifiche cul Var l'arbitri nol sivile il penalty ma une punizion di fûr (Marc Stolf, Udinese - Monza 2-3)
Sin. diretôr de gare
, judiç