aradôr a|ra|dôr [BF]
-
s.m.
cui che al are, che al lavore cu la vuarzine, e in câs, par estension, cualsisei che al lavore la tiere, che al è contadin:
ne taviele vicine / l'aradôr e si sgose cu la pline (Pieri Çorut, La gnot dei muarts)
Cfr. contadin , agricultôr