amâ  a|mâ  [AF]

  1. v.tr. vê un sintiment profont di afiet e benvolence par cualchidun o par alce amave la gneçute cun dut il so cûr grant (Maria Forte, Cjase di Dalban); si jere sintude tradide di chei che plui e amave, di chei che jê e veve plui fiducie (Roberto Ongaro, Il muc); no tremavial ancjemò come in chê volte nome a pensâ a chê frute fuarte e biele che al veve amade a vincj agn? (Pieri Menis, Sul agâr); la veretât a è che ducj si ame il so paîs: là che si nas ogni jerbe pas (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile)
    Sin. volê ben , volê bon
  2. v.tr. vê une grande passion o predilezion par une ativitât, par une dissipline, par un lûc, par un argoment e v.i.[chel langobart] nol jere un popul che nol amàs la art, nol jere un barbar (Francesc Placerean, La nestre storie)
    Sin. vê passion
  3. v.tr. (fig.) vê une inclinazion, une vocazion o une bisugnela vît e ame la culine (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Proverbis:
  • al è miôr fâsi amâ che no temê
  • ame cui che ti ame e rispuint a cui che ti clame
  • amôr e signorie no amin compagnie
  • bisugne temê Diu par amôr e no amâlu par timôr
  • cuant che si ame, si tem
  • cui che al ame al tem
  • cui che al ame ducj nol ame nissun
  • cui che al ame i gjats al ame ancje lis feminis
  • cui che al ame il Signôr al ame ancje i sants
  • cui che nol ame nol à cûr
  • il becjâr nol ame il pescjadôr
  • ogni simil al ame il so simil
  • se tu amis a son ducj bogns, se tu odeis a son ducj triscj
  • si amin tant che il cjan e il gjat