a tuartie [BF]
-
loc.adi.inv., loc.av.
in forme che si stuarç, che si volte prime di une bande e dopo di chê altre:
ne strade a tuartie / a si rimpine sù ancjimò / tra il dolç odôr di peç / che al ven simpri plui fuart (Guido Michelutti, Bussulots inrusinîts)
Sin. a magne , a madrac
- tuartie s.f.