a tîr di    [CO]

  1. loc.prep. par intridusi un lûc o une cundizion li che si pues rivâ o che e met in stât di fâ une azion"[…] dute la zoventût e je sfaçade… nol è di fâ câs!""Ma cuant che tu âs une sfaçade simpri a tîr di voli…" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf); al si jevà flap e al strissinà la sente dongje de taule fin che al ve sot il nâs, a tîr di bocje, la cene (Domeni Zannier, La crete che no vai); a son vignûts fin a tîr di bombe a man e le àn butade propit sul colm de tô buse (Alan Brusini, I ribei)
    Sin. a puartade di
  2. loc.prep. cu la specificazion di un numar, par specificâ di tropis bestiis che al è tirât un cjar o un altri veicule po dopo di in chê volte ogni sabide di sere al ti capitave chel siorat a tîr di doi (Dolfo Zorzut, Se la prime mi cjoleve); sù pe Pontebane si incrosavin cui caretons carintians a tîr di sîs e ancje di vot cjavai (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Components: