a stracuel [CO]
-
loc.av.
poiantsi tune spale dongje dal cuel e vignint jù de bande dal flanc contrari:
la trombete di laton i pendole a stracuel da pît di une curdele (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve [1952])
Sin. a tracole , a la tracole , a bandolere
- stracuel s.m.