a pês [CO]
- loc.av., loc.adi.inv. cuntun presit totâl che al cambie daûr dal pês di une marcjanzie: infin o vedarês / che [il Strolic] al valarà chei bêçs vendintlu a pês (Pieri Çorut, Il manifest di associazion); i puartons si paiavin a pês (Franco Contessi, Gno nono Gjovanin Pelisson contât cemût che lu ricuarde un nevôt)
- pês1 s.m.