a mont di [CO]
- loc.prep. par introdusi un complement di lûc indicant une posizion plui alte intune pendite, plui o mancul fuarte: [i partigjans] a jerin za ducj i trê ben plaçâts sù pe cueste clapignose a mont de stradele (Roberto Ongaro, Il muc); Vivâr al à il so teritori cu la forme di un coni, metût jenfri i larcs glereâi de Celine e de Medune, pôc amont de lôr confluence (Agnul di Spere, Vivâr)
- mont1 s.f., s.m.