a la vuarbe [CO]
-
loc.av.
cence viodi o cence savê, cence pensâ e v.i.:
biel planc, lant a gjat a la vuarbe pe stanziute, al è rivât a gafâ la sporte dal mestri e, par ordin, une bocjade ae volte, i à mangjât dut il gustâ (Ivano Urli, Vuadagnâsi il gustâ);
mitût al pont di dovê sielzi, ai sielt cussì a la vuarbe, sence pensâi sore, e sence domandâi un parê a di nissun (Giovanni Gortani, Trê Rafaei in jerbe)
Sin. a vuarp vie , a vuarbe vie
Var. ae vuarbe
- vuarp adi., s.m.