a la ocorence [CO]
-
loc.av.
se e je la necessitât o se si da il câs:
si purghin i fossâi ator dei cjamps e a la ocorence si 'nt fâs di gnûfs (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1875)
Sin. in câs , a câs , dal câs , in ocorence
Var. ae ocorence
- ocorence s.f.