a clâr [CO]
-
loc.av.
in maniere clare, che si viôt, che si capìs cence dificoltâts:
plui si sdongjin e plui chês figuris lusintis tu lis viodis a clâr (Josef Cjargnel, Lis aganis);
al colonel i vaìve il cûr… Ma nol è ce fâ. Scugnì rassegnâsi… Nus al à dite a clâr (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Cfr. a palês
- clâr adi., av., inter., s.m.