a cjaval    [CO]

  1. loc.av., loc.adi.inv. montant, stant, lant parsore di un cjaval:  une dì al passà di chê bande a cjaval un princip (Luigi Gortani, La fie e la fiastre); i boscs a son plens di cosacs a cjaval (Alan Brusini, Un dai pôcs)
  2. loc.av., loc.adi.inv. (ancje fig.) stant poiât in part di une bande, in part di chê altre bande di alc che al è tal mieç:  o metei un pît di là de cunete plene di aghe ferme, juste sot di un barcon dal gjalinâr. E cussì, stant a cjaval su la aghe, o slungjai la çate dentri dal barcon (Pieri Menis, La gjaline robade)
  3. loc.adi.inv. (fig., ancje antifr.) intune situazion favorevule:  "O sin a cjaval!" (Francesco Coletti, Romeo Battistig, Arturo Bosetti, La massarie dal plevan)
Components:
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl