a buinoris    [CO]

  1. loc.av., loc.adi.inv. tes oris prime di misdì, soredut tes primis oris dopo dal cricâ dal soreli o ancje jenfri la miezegnot e il cricâ dal sorelila domenie ulive, si puartave l'ulîf a benedî, si partive a buinoris par pôre di no rivâ a benedîlu e che dopo si faseve il zîr dai parincj a puartâur l'ulîf e lôr ti devin bêçs (AAVV, Sul florî); "Se tu vâs indenant cu la liste, doman a buinoris o sin ancjemò ca" (Fabian Ros, Il lôf)
    Sin. di buinore , a buinore , a matine , di matine
Components: