çope
/çò-/
ço|pe
[CO]
-
s.f.
toc di tiere fisse, in câs cun jerbe o plantis inlidrisadis:
al deve dîs colps cu la ponte o cul tai dal imprest su la çope par ridusile in polvar (Dino Virgili, I pôi sul ôr da la aghe);
[…] cjalcjâ il teren par che la semence si impastàs te çope (Riedo Pup, Nonos e nonis a nauli)
Cfr. bâr
-
s.f.
(fig., iperb.)
piçul toc di tiere, piçule estension di tiere:
une civiltât e une culture a puedin mantignîsi intun paîs de anime, indulà che ogni çope e à un non e ogni rivâl al à une storie di secui (Ottorino Burelli, I paîs de anime)
Proverbis:
- l'uciel al va di çope in çope tant che il sossedâ di bocje in bocje