çamp
çamp
[CO, FO, TS]
-
adi., s.m.
de bande contrarie ae diestre, de bande de man che pe plui part des personis e à mancul fuarce e e mancul albilitât:
la manie çampe de maie;
la portele çampe de machine;
il pît çamp
Sin. di çampe
, a çampe
, di man çampe
, a man çampe
Var. çanc
Cfr. çampin
-
s.m.
[CO, TS]
sport
pugn dât cu la man çampe
-
tal balon, tîr fat cul pît çamp
-
adi.
di idee, posizion politichee v.i., indreçade al progressisim:
pal lôr partît, çamp o diestri o mezan, a àn fat di dut: a son stâts spiei di ubidience e dissipline (Josef Marchet, I siops)
Sin. çampin
, progressist
Polirematichis e espressions idiomatichis