çacule
/çà-/
ça|cu|le
[CO]
-
s.f.
cuantitât di robe, pal solit di mangjâ o di meti intor, fate sù intun peçot par jessi puartade ator:
e à parecjât la çacule cuntun salam e doi pans di tremeste dentri, tant di vê alc ce rumiâ par strade (Giovanni Gortani, Il meracul di Sant Antoni);
al vignive sù pe Tresemane sul cjaval dai capucins, puartant la sô çacule daûr la schene, impirade intun baston (Luigi Gortani, Sant Martin)
Sin. fagot
, invoi
, involt
-
s.f.
[BF]
piçul vanzum di robe che al reste tun voluç, tun sac