çacule /çà-/ ça|cu|le [CO]
-
s.f.
cuantitât di robe, pal solit di mangjâ o di meti intor, fate sù intun peçot par jessi puartade ator:
e à parecjât la çacule cuntun salam e doi pans di tremeste dentri, tant di vê alc ce rumiâ par strade (Giovanni Gortani, Il meracul di Sant Antoni);
al vignive sù pe Tresemane sul cjaval dai capucins, puartant la sô çacule daûr la schene, impirade intun baston (Luigi Gortani, Sant Martin)
Sin. fagot , invoi , involt