zuiadôr  zu|ia|dôr  [AF]

  1. s.m. cui che al fâs un ciert zûc par straviâsi, par passion o ancje par vinci bêçsZuanat al fâs cjartis. I zuiadôrs si lechin i poleârs, a viarzin lis cjartis a parefresc, devant, a scomencin a zuiâ (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); dit e fat si metin a zuiâ. E el zuiadôr al vinç. Pontin el dopli e lui al torne a vinci; no ocor dîlu che el zuiadôr al vinç ducj i bêçs di chel altri (Dolfo Zorzut, Blancjuteflôr e el zuiadôr)
    1. atlete che al fâs un sport che al è calcolât ancje un zûc, che al è impegnât tune partide sportivesi scombat tal cjamp e lis dôs bancjinis si alternin tal cambiâ i zuiadôrs. La partide e rive tal ultin cuart di ore […] (Marc Stolf, Udinese - Verona 1-1)