zocul /zò-/ zo|cul [CO]
-
s.m.
piçul di cjavre:
il zocul belava (Min Cosul, A mê cjaruta);
vuê a àn cirche 115 cjavris e in chest ultin periodi a son nassûts, pôc su pôc jù, 100 zoculuts (Marta Vezzi, La passion di doi zimui e devente une aziende a Preon)
Sin. cjavret- [CO, TS] gastr. cjar di piçul di cjavre: la gnoçade e fo fate te cjase di Cleve, gnove di scree, cun zocui bulîts e rustîts e teran dal lûc e ribuele dai Cuei (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
- ogni zocul al à di fâ il so sgrip
- ogni zocul al fâs il so salt