vulcan  /-àn/  vul|can  [CO, TS]

  1. s.m. gjeogr., gjeol. rilêf in corispondence di un pont li che il magme al rive fin su la superficie de tierela siença ja ulût persuadêsi: l'è montada su lis montagnis plui altis, je svolada par aria cui balons, si ja subissât nei poçs, [...] ne lis minieris, e perfin nei vulcans (Federigo Comelli, Il me paîs); la lave dai vulcans (Romano Binutti, A torzeon su lis cretis plui vieris dal Friûl)
  2. s.m. (fig.) in metaforis o paragons, ce che al bute fûr o al è li li par butâ fûr energjie, fuarce, violence, emozions e v.i.la vuarnigjon, zintîl sanc italian, / jere impazient di rompi la cjadene; / el delegât, cui pîts sore un vulcan, / al spietave dibant socors da Viene (Pieri Corvat, El cuarantevot); "Jo o soi bon, siore comari, o soi bon: ma cuant che mi met, nissun mi ten!... O deventi un vulcan!... Un vulcan che al spude claps e cjalcine da un moment al altri!..." (Arturo Feruglio, I purcjinei); al è un personaç tant creatîf. Un vulcan di ideis (Oscar Puntel, Frico e fantasie cun Arnaldo Zorzetto, e a Otubar il FRICO plui lunc dal mont)