vuac1  vuac  [CO]

  1. fonosimb., s.m. viers tipic fat dal cjan"Vuac! Vuac! Vuac!" No, Bartolito… chest al è un cjan! (Alberto Zeppieri, Il gjal Bartolito)
    Sin. bu
  2. fonosimb., s.m. sun avonde fuarte ce spes che la côt, e vuic e vuac, coreve alore sul falcet (Rinaldo Vidoni, L'amôr di Beput)