volgaritât
vol|ga|ri|tât
[CO]
-
s.f.
cundizion, cualitât di cui o di ce che al è volgâr:
[la propagande nazionaliste] e à creât une associazion dal ûs di chestis lenghis a valôrs negatîfs (ignorance, volgaritât, alcolisim, miserie o, in timps plui dongje dai nestris, inutilitât) (Sandri Carrozzo, Il Friûl tra conflit invisibil e alienazion)
Sin. trivialitât
, malcreance
-
s.f.
espression o azion che no rispiete lis formis de creance, che no je fine, che no je elegante:
baste che tu olsis fâ une critiche o fâ une robe che no i va ben a cualchidun, e ti rive intor une tristerie, une ofese, une volgaritât (AAVV, Sul florî)
Sin. trivialitât