vissar
/vì-/
vi|ssar
[CO, TS]
-
s.m.
anat., becj.
non gjeneric di cualsisei orghin dal vintri:
la mancjance di lusôr a fâs che la piel, i vâs, i vissars no esercitin lis lôr funzions (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1865)
Sin. vissare
-
s.m.
persone che si vuelii ben:
"[...] La tô cjase e je cheste chi, Guri. Culì tu sês nassût e cressût, tu; culì tu âs menade la tô femine... Il frut, va ben, al è nassût vie di cjase, ninin!... Ancje chel altri, di Tavin, nassût fûr, là jù... vissar!..." (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. vissare