visentin
/-ìn/
vi|sen|tin
[CO]
-
adi.
di Vicence o dal so teritori
-
adi., s.m.
che, cui che al è nassût o che al è a stâ a Vicence o tal so teritori:
la puare int e cognosseve i cjaradôrs trevisans e visentins che a lavin fin a Clanfurt a cjoli e menâ marcanzie: int di afârs, cence fotis (Josef Marchet, La torce de civiltât);
il maraveôs Palaç Antonini, che l'architet visentin Andrea Palladio al à progjetât tal ‘500 (Walter Tomada, Maseri al done al Ateneu Palaç Antonini. Une grande oportunitât)
-
adi., s.m.
varietât venite fevelade a Vicence
-
adi.
dal nâs, avonde piçul, cu la ponte un pôc insù:
blancje e rosse come un miluç, une vite gaiarine, i voi come dôs moris, il nasut visentin, e filave, e cjantave, e jere la plui biele dal paîs (Catarine Percude, L'ucielut de Mont Cjanine)