vinars  /vì-/  vi|nars  [FO]

  1. s.m. cuinte dì de setemane tra la joibe e la sabideil so gust plui fuart al jere chel di lâ a marcjât l'ultin vinars di ogni mês (Maria Forte, La fie çuete); il president dal consei, propit vinars stât, 13 di Zenâr, al à proviodût a istituî une biele cumission di inchieste (Riedo Pup, La Comission de miserie)
Proverbis:
  • a ridi di vinars, si vai la domenie
  • ce che la joibe e impromet, il vinars lu atint
  • cui che al rît di vinars al vai di domenie
  • cui che al scomence une vore in dì di vinars no le finìs plui
  • i nassûts di vinars: o vuarfisins o muartisins