verze  /vè-/  ver|ze  [CO, TS]

  1. s.f. bot.com., gastr. plante di ort cun fueis verdis ingrispadis, lat. sient. Brassica oleracea var. sabauda o crispa, e cjâf formât des fueis, che si pues mangjâ preparât in plui manierissi semenaran patatis, cesarons, pomodoros, cevole, brocui, verzis, capûs, fasûi, cocis, râfs, etc. (Emilia Baldassarre, Ort e cusine); Menie e jere lade a cjoli un zei di verzis par cene, tal Pradat (Pieri Menis, A uciei cu lis archetis)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • bisugne salvâ l'ort pes verzis
  • l'amôr nol è brût di verzis