versicul  /-ì-/  ver|si|cul  [CO]

  1. s.m. singul viers, frase o rie di un test, soredut di un test sacriTaqi al-Din Taymiyyah (1262 - 1328), jurist islamic […] al sostignive che une vore dai versicui origjinâi dal Coran […] a forin gjavâts e stramudâts cun altris (Mainardo Benardelli, La vision apocalitiche di Osama Bin Laden)
    Sin. verset
  2. s.m. (spres.) viers di pôc valôr poetico scrîf cuatri versicui / cun dute la premure, / sperant che no mi buti / ta ceste la censure (Zaneto, La lenghe di Çorut)