versicul /-ì-/ ver|si|cul [CO]
-
s.m.
singul viers, frase o rie di un test, soredut di un test sacri:
Taqi al-Din Taymiyyah (1262 - 1328), jurist islamic […] al sostignive che une vore dai versicui origjinâi dal Coran […] a forin gjavâts e stramudâts cun altris (Mainardo Benardelli, La vision apocalitiche di Osama Bin Laden)
Sin. verset - s.m. (spres.) viers di pôc valôr poetic: o scrîf cuatri versicui / cun dute la premure, / sperant che no mi buti / ta ceste la censure (Zaneto, La lenghe di Çorut)