vergjinitât  ver|gji|ni|tât  [CO]

  1. s.f. cundizion di cui che nol à vût rapuarts sessuâisiôr Toni Sutîl ur deve di chês rispuestis che a fasevin vignî i sgrisui ai fedêi che magari a volevin savê alc su la vergjinitât de Madone (Alan Brusini, Sac di forment); i predis a fasin il vôt di castitât o di vergjinitât perpetue (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
  2. s.f. (fig.) cundizion di cui che nol à ancjemò fat alc, che nol à ancjemò vût une esperience, soredut se si pues calcolâle in cualchi maniere negative o malizioseal MF i tocje, propit par rispiet de sô storie, movisi par prin pe unitât dai furlans, cence tantis fufignis, cence pôre di pierdi cuissà cuale vergjinitât (Dree Valcic, Prime che al sedi masse tart)
    1. cundizion di ce che nol è ancjemò stât doprâtla scriture creative, lis rivistis, lis diviersis ativitâts culturâls a àn rascjât ogni lacje di vergjinitât dal furlan (Stiefin Morat, Raff BB Lazzara, Pulvin: tal rignovâsi de intenzion poetiche dai agns '90)