tuc tuc [CO]
-
s.m.
colp dât te puarte o tal antîl de puarte par fâ sintî che si è li e par fâsi vierzi:
al sintè un tuc su la puarta (Novella Cantarutti, Scûr e lusour)
Sin. tucade- fonosimb. sun di chel colp: tuc tuc."Cui è là?" "Un puar che al domande la caritât" (Luigi Gortani, Meni Fari)