trenin /-ìn/ tre|nin [CO]
-
s.m.
(dimin.)
tren piçul o cun pôcs vagons o cun scartament ridot:
la ferade dal trenin che al va sù a Paluce (Federico Morocutti, I sei la roie di Tumieç)
Sin. trenut
Cfr. tren -
s.m.
zuiatul in forme di tren:
il teatrin des marionetis o i tassei dal domino, il trenin sui binaris, i çoncs di butâ jù cu la bale (Alan Brusini, Il signorino)
Sin. trenut