traumatic /-mà-/ trau|ma|tic [CO, TS]
- adi. med. che al prodûs une lesion a di un orghin in maniere violente, che al à a ce fâ cuntune lesion di un orghin produsude in maniere violente, che al è consecuence di une lesion di un orghin produsude in maniere violente
- adi. psic. che al cause o che al derive o che al à a ce fâ cuntun turbament psichic, ancje cun consecuencis di lungje durade, par vie di une esperience negative cun grant impat emotîf: une dì il pari di Checut i à dit: "Vonde cun chestis monadis! Aromai tu sês grant!" E i à butât la patadida [une pipine] tal fûc."Traumatic." Sì. Une vore traumatic par Checut (Checo Tam, Beromünster e Monteceneri); il so faliment come om e come predi al sarès stât un fat traumatic e dolorôs (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
- adi. [CO] che al fâs dams improvîs o che al à a ce fâ cun dams improvîs: i svuizars a saressin rivâts istès a limitâ il numar dai lavoradôrs forescj, ma cence masse scandui. No in maniere traumatiche pal non de Svuizare tal mont. No in maniere traumatiche pes industriis, e dut il rest (Agnul di Spere, In viaç di domenie)