tratative  /-tì-/  tra|ta|ti|ve  [CO]

  1. s.f. confront tra dôs parts che a tratin, che a cirin di otignî ciertis cundizions par un scambi, par une prestazion, par un acuardiil cunfin pulitic nol podarà jessi o durâ come cunfin economic. Si scugnarà par fuarce viarzi tratativis tra chescj e chei par evitâ barieris doganâls (Josef Marchet, Friûl orientâl e autonomie regjonâl)