tindine /-dì-/ tin|di|ne [CO]
- s.f. viôt tendine : a traviars des tindinis, fûr dal balcon, di lontan / te gnot clare dilunc, slûs cualchi stele cuiete (Ercole Carletti, Cuiete); a poderin rivâ adore di viodi in funzion ancje la famose pissande de Radime insom i crets di Lauc, cun chês bielis tindinis vaporosis che displee la aghe sbatude par ducj chei sdrups (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile)