tetin /-ìn/ te|tin [CO]
- s.m. tal lenghaç doprât cui frutins piçui, pet o cjavidiel de mari e lat di tete: ce gust e ce furtune / se fais un fantulin, / jo ai di niçâlu, in cune, / vô vês di dâi il tetin (Florendo Mariuzza, Canzon alegre); duar duar, vissare mê, fâs la nanute, / che ven subit la mame cul tetin (Ercole Carletti, La Ave)