tenis  /tè-/  te|nis  [CO, TS]

  1. s.m. sport sport zuiât di doi zuiadôrs, un cuintri di chel altri, o di dôs cubiis une cuintri di chê altre, che si zuie tun cjamp retangolâr dividût a mieç di une rêt alte pôc plui di 90 cm., batint une balute cun rachetis e fasint che e coli te part di cjamp dal aversari in maniere che l'aversari stes nol rivi a ribatile prime che e tocji par tiere dôs voltiscualchidun altri al sbarcje il calendari / zuiant di tenis da matine a sere (Alfonso Deperis, Cormons); miei fradis plui grancj a zuiavin di tenis (Alan Brusini, Come tai romançs)