tei  /-è-/  tei  [AF, TS]

  1. s.m. bot.com. arbul dal gjenar Tilia, alt, cun scuarce scure e fibrose, fueis grandis in forme di cûr e rosis zalis profumadisun Friûl dome nestri, antîc e rampit cul tei e il poç te place dal paîs (Alviero Negro, La cjase); a Breçà il parc nol è plui chel: i cjastinârs, i laris, i teis, i faiârs a son srarîts (Riedo Pup, Vigji Brusin)
    1. marang. len di chel arbul, clâr, tenar, cun pocjis venis, preseât te sculture