tei  /-è-/  tei  [AF, TS]

  1. s.m. bot.com. arbul dal gjenar Tilia, alt, cun scuarce scure e fibrose, fueis grandis in forme di cûr e rosis zalis profumadisun Friûl dome nestri, antîc e rampit cul tei e il poç te place dal paîs (Alviero Negro, La cjase); a Breçà il parc nol è plui chel: i cjastinârs, i laris, i teis, i faiârs a son srarîts (Riedo Pup, Vigji Brusin)
    1. marang. len di chel arbul, clâr, tenar, cun pocjis venis, preseât te sculture
  2. s.m. fibre otignude de scuarce di chel arbul
    1. fibre di cualsisei sorteil lin cuant che l'è taiât vert, cuant che nol à madure la semence, al à un tei plui zentîl e stimât (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl