tei
/-è-/
tei
[AF, TS]
-
s.m.
bot.com.
arbul dal gjenar Tilia, alt, cun scuarce scure e fibrose, fueis grandis in forme di cûr e rosis zalis profumadis:
un Friûl dome nestri, antîc e rampit cul tei e il poç te place dal paîs (Alviero Negro, La cjase);
a Breçà il parc nol è plui chel: i cjastinârs, i laris, i teis, i faiârs a son srarîts (Riedo Pup, Vigji Brusin)
-
marang.
len di chel arbul, clâr, tenar, cun pocjis venis, preseât te sculture
-
s.m.
fibre otignude de scuarce di chel arbul
-
fibre di cualsisei sorte:
il lin cuant che l'è taiât vert, cuant che nol à madure la semence, al à un tei plui zentîl e stimât (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857)