tarondele  /-dè-/  ta|ron|de|le  [CO]

  1. s.f. struture o forme circolâr o plui o mancul circolâr che e insuaze figuris o simbuiintune tarondele e je ingjavade une torate e un puarti sul çuc di une culine cuntun len in bande. Chê e sarès le figure dal cjiscjel vieri di Gruagnis (Popolâr - Dino Virgili, Il castello di Gruagno: tradizioni e leggende); la femine e va daûr a viodi la tarondele de machine nestre. Viodût la letare I e torne devant e nus dîs: "L’Arenafestival è al vecchio campo sportivo, la prima a destra!" (Checo Tam, Il compagn Rasputin)